5 Lectii de invatat pana la 30 de ani – Revista Cariere, 20 dec 2011

Am citit recent un articol care mi-a placut foarte mult – “11 lucruri de stiut la 25 de ani” (“11 Things to know at 25(ish)”) si care a fost extrem de apreciat de comunitatea Mind Learners de pe Facebook. Ba chiar am primit mesaje sugerand sa scriu un articol in jurul acestei teme, dedicat celor care au acum in jur de 30 de ani. Ideea mi s-a parut excelenta, si iata ce a iesit, dupa multa gandire.

30 este pragul magic dincolo de care multi oameni simt ca au pasit cu adevarat in perioada de maturitate a vietii lor. Exista o multime de mituri si conventii legate de aceasta varsta – de la popularul (cel putin in discutiile intre femei) “nu mai slabesti la fel de usor dupa 30 de ani” pana la “e normal sa ai deja o familie si o cariera la 30 de ani”.

Eu una am avut o adevarata obsesie legata de obiectivele mele pana la 30 de ani – imi stabilisem foarte clar ce am de construit, si la propriu, si la figurat, si mi-am indeplinit aceste obiective unul cate unul, cu o disciplina demna de o cauza mai buna. Recent insa, mi-am dat seama ca, desi nu e rau sa folosesti cifra magica, 30, ca pe un moment de bilant al dezvoltarii tale pana la acel moment, calatoria in sine care te duce pana acolo, si dincolo de acel prag este, de fapt, ceea ce conteaza. Iar din calatoria asta am invatat cateva lectii valoroase, pe care as vrea sa le impartasesc cu voi, asteptand, ca de fiecare data, impresiile si gandurile voastre:

 1.    Ceea ce traiesti valoreaza intotdeauna mai mult decat ceea ce ai

Uitandu-ma in jur, observ cum multi dintre noi suntem prinsi intr-o cursa contra-cronometru pentru a acumula cat mai mult. Vrem o casa mai mare, o masina mai performanta, un job mai bun. In aceasta cursa nebuna care isi are apogeul, de obicei, in jur de 30 de ani, uitam parca sa traim. Experienta in sine este lasata pe planul doi, in timp ce ne concentram atentia pe rezultatul final.

Voi cate experiente v-ati daruit in ultimul an? La cate concerte, piese de teatru sau alte evenimente care va fac placere ati fost? De cate ori v-ati oprit sa priviti natura? Cat timp ati gasit pentru a sta cu voi insiva? Cat de atenti sunteti la oamenii din jur? Cat de prezenti sunteti in propria voastra viata?

Da, rezultatul final este important, dar el este doar un fragment de experienta. Ce ar fi daca, in loc de a fi niste “vanatori de obiective”, ne-am considera niste calatori prin viata si ne-am acorda timp sa privim constient in jur, conectandu-ne cu oameni, intamplari, sau cu propriile emotii? Ce-ar fi daca am incepe sa ne bucuram, pur si simplu, de experienta calatoriei in sine, fara a ne mai face atatea griji legate de destinatie?

2. Tu nu esti munca ta!

Cunosc oameni care se simt datori sa munceasca fara oprire, ba chiar se invinovatesc pentru momentele pe care si le acorda lor insile, considerand orice clipa de relaxare, de reflectie, timp pentru sine, ca fiind o pierdere, un lux pe care nu si-l pot permite.

Aud in fiecare zi nenumarate scuze care justifica decizia de a ne identifica cu munca noastra: de la “trebuie sa muncesc, pentru ca am rate de platit si o familie de intretinut” , pana la “imi place ceea ce fac, progresul in cariera ma motiveaza”. Toate acestea sunt motive importante pentru ca munca sa fie o parte esentiala din viata noastra, insa nu sunt suficiente pentru a ne confunda cu munca pe care o facem, uitand de prieteni, de timpul petrecut cu familia, sau, pur si simplu, de timpul pe care il meritam pentru noi insine.

3.    In tine e un adevarat Univers.  Exploreaza-l!

Mi se intampla sa intreb, la inceputul cursurilor, “Cine esti?”. Se dovedeste a fi o intrebare dificila. Multi oameni se identifica cu rolurile lor din fiecare zi – sot, frate, mama, prietena, doctor, economist, manager… Si mai mult

i cad pe ganduri, marturisind ca nu stiu sa raspunda la intrebarea asta, pentru ca pur si simplu nu isi gasesc timpul pentru introspectie.

Toti avem in creier aproximativ 100 de miliarde de neuroni – mai multi decat stelele din Universul cunoscut! Fiecare neuron se conecteaza la randu-i cu alti 5 – 10 mii de neuroni. Imaginati-va ca asta inseamna un adevarat Univers in fiecare dintre noi!

Voi cat timp mai gasiti ca sa explorati acest Univers interior? Cat timp mai aveti pentru a va pune intrebari? Cat timp mai petreceti descoperindu-va pe voi insiva? Iata cateva teme de gandire pana la 30 de ani, si dupa…

4. Poti oricand schimba directia

Aceasta este o alta tema importanta. Pana la 30 de ani majoritatea ne alegem un drum pe care il urmam. Deseori insa, observ oameni care au indoieli legate de drumul lor, care simt ca ar trebui sa schimbe traseul, insa se tem s-o faca. Temerile vin de obicei din credinte limitative de tipul: “daca am luat o decizie de viata, trebuie sa merg cu ea pana la capat”, “am investit deja “x” ani in drumul asta, cum as putea sa ma mai intorc inapoi?” sau “ce vor spune ceilalti daca fac o schimbare radicala?”.

Opinia mea este ca nici un drum nu e batut in piatra – nu exista decizie, fie legata de cariera, fie legata de viata personala, care sa nu poata fi schimbata daca simtim cu adevarat ca e cazul s-o facem. Mi se pare trist ca lasam frica de judecata celorlalti, sau pur si simplu lipsa de incredere in propriile forte, sa ne stea in cale atunci cand sufletul de spune ca drumul pe care mergem nu mai e bun pentru noi.

5. E ok sa fii diferit

Aceasta lectie e strans legata de cea anterioara – “Poti oricand schimba directia”.

Daca pe la 20 de ani societatea accepta ca putem fi rebeli, sa fim “altfel”, considerandu-se ca asta e o parte fireasca din procesul de maturizare, deja pe la 30 de ani asteptarile se schimba. Exista o presiune implicita de a ne conforma.

Am prieteni si prietene care sunt de-a dreptul exasperati de vesnicele intrebari: “Tu cand ai de gand sa te asezi la casa ta?”, “Tu cand faci un copil, ca timpul trece?” sau “Nu crezi ca e cazul sa te maturizezi si sa devii responsabil? Ai deja o varsta!”.

Cunosc persoane care imi marturisesc, rusinate, ca se simt vinovate pentru ca sunt “altfel”, pentru ca nu isi doresc aceleasi lucruri ca si cei din jur, pentru ca au altfel de asteptari de la viata decat cele pe care societatea spune ca cineva la 30 de ani ar trebui sa le aiba.

Pentru mine aceasta a fost si este o lectie foarte importanta.

Cred cu tarie ca e ok sa fim diferiti! Cred din tot sufletul ca autenticitatea e mai valoroasa decat orice model social! Cred ca nu trebuie sa facem lucruri doar pentru ca cei din jur asteapta asta de la noi. Cred ca e ok sa iti doresti sa calatoresti prin lume la 30 de ani, in loc sa iti faci o familie, cred ca e ok sa stai cu chirie daca nu iti doresti neaparat o casa a ta, cred ca e ok sa te arunci intr-un proiect antreprenorial nebunesc daca simti ca locul tau nu e intr-o corporatie. La fel, cred ca e ok sa faci si invers.

De fapt, e ok orice iti spune inima ta ca e cazul sa faci, fara a te ingrijora prea tare de ceea ce vor spune ceilalti.  Totul e sa stii de unde vine decizia – din suflet sau din presiuni exterioare?

 Iata 5 lucruri pe care le-am invatat in calatoria mea spre pragul magic de 30 de ani. Vi le daruiesc cu drag cadou de Craciun, sperand sa va indemne la cateva clipe de reflectie si la descoperirea propriilor voastre lectii. Chiar daca ati trecut de 30 de ani, sau sunteti inca din drum spre acolo, va invit sa impartasiti cu noi intelepciunea pe care ati acumulat-o in calatoria voastra. Sunt sigura ca aveti, la randul vostru, invataminte valoroase, care ne pot ajuta pe toti sa devenim un pic mai intelepti.

Va doresc tuturor un Craciun plin de farmec si lumina!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *