Brandul personal si autenticitatea – Revista Cariere, 21 ianuarie 2013

Am început anul facilitând discuții de grup pe o temă extrem de interesantă pentru mine – Branding Personal.

Am avut nenumărate conversații pe marginea acestui subiect și am fost pusă în fața unor întrebări deloc ușoare:

Unde începe brandigul personal și unde se sfârșeste autenticitatea?

A fi preocupat de cum ești perceput de ceilalți și a face eforturi conștiente să îți construiești o imagine anume e cumva semn de egocentrism inutil?

De ce angajatorii devin preocupați de “brandul” viitorului angajat în detrimentul abilităților sale reale – nu cumva asta înseamna a încuraja crearea unor forme fără fond? – aici chiar a fost adus în discuție un articol în care se spunea că în SUA angajatorii au început deja sa privească scorul Klout (scorul de influență online al unei persoane, calculat de site-ul klout.com) drept un criteriu obligatoriu la angajare – ceea ce îi va defavoriza clar pe aceia dintre noi mai puțin “sociabili” online, indiferent de experiență și abilități.

Toate aceste întrebări m-au pus serios pe gânduri. Am devenit brusc mai conștientă de propriul meu brand personal și cum s-a construit el, în mare parte de la sine, din intenții ale mele care nu aveau legătură cu un plan organizat de a-mi construi o imagine anume. De fapt, acum nu foarte mult timp, însăși ideea de brand personal era foarte departe de mine.

Am creat acum 2 ani un blog pentru ca am simțit că am lucruri de împărtășit – cărți, informații, întâmplări, lecții de viață – și am avut impulsul să le pun pe hârtie, parțial pentru că mi-am dorit să fie folositoare și altora, parțial pentru că am descoperit că, scriind despre ele, reușeam să integrez mai bine și mai repede propriile mele experiențe aducătoare de înțelepciune.

La fel a fost și cu pagina de Facebook – am tot împărtășit citate, imagini, idei care i-ar fi putut inspira pe alții și m-am trezit cu sute de “prieteni” pe care nu îi cunoșteam personal, dar care uneori îmi scriau cerându-mi câte o recomandare de lectură – pentru că mă știau “ca pe cineva preocupat de învățare”.

În tot timpul ăsta am ținut cursuri și am făcut coaching și, fără să îmi dau seama, mi-am creat o anumită imagine în ochii oamenilor cu care am interacționat. Foarte târziu am înțeles că imaginea asta se numește brand personal.

Ce am învățat eu din modul în care brandul meu s-a construit aproape de la sine?

În primul rând am învățat că toți avem un brand, fie că sunem conștienți de asta sau nu. Fiecare gest, fiecare comportament, fiecare interacțiune cu cei din jur mai pune o cărămidă la clădirea care este brandul nostru personal.

În al doilea rând am înțeles că brandul personal ar trebui să fie o expresie exterioară a cine și ce ești tu cu adevărat în interior. Nu o dată am fost dezamăgită să descopăr, atunci când am cunoscut îndeaproape pe cineva, că “brandul” nu se potrivea cu cine era, de fapt, persoana – de cele mai multe ori acea nepotrivire era în defavoarea persoanei. La fel cum nu ai cumpăra a doua oară un produs prost, dar cu o imagine extraordinar construită, nu vei acorda credit cuiva doar pe baza brandului personal dacă în realitate comportamentul persoanei este departe de promisiunea brandului.

În al treilea rând, și asta este cea mai nouă lecție pe care am învățat-o legat de brandul personal – în momentul în care devii conștient că ai un brand, că oamenii au anumite așteptări de la tine și o anumită imagine despre tine, chiar înainte de a te cunoaște, apare un potențial pericol: nevoia de a te conforma. Dacă imaginea oamenilor despre mine este una în general pozitivă, asta se poate ușor transforma în ceea ce eu numesc o “capcană a ego-ului”  – dorința de a mă ridica cu orice preț la nivelul așteptărilor mă va determina să-mi neg sau ascund vulnerabilitățile, greșelile, fricile, slăbiciunile. Asta duce la lipsă de autenticitate și poate crea o presiune extraordinară de a fi “comme il faut”.

Eu una am descoperit acest pericol în momentul în care m-am surprins evitând să scriu pe blog despre greșeli, insuccese sau momente mai puțin fericite ale mele, deși însăși rațiunea existenței blogului este accea de a inspira, de a ușura calea și pentru alții care poate trec prin experiențe similare. De ce o reușită i-ar inspira mai mult decât un eșec pe cititorii mei? De ce un compliment pe care l-am primit ar fi mai valoros decât o critică?

Pentru mine, răspunsul a fost simplu – însăși ideea că ai un brand personal de construit și menținut te poate deturna de la a mai fi în totalitate tu însuți. Eu una îmi propun să rămân permanent conștientă de realitate și să acționez în consecință. Faptul că sunt imperfectă, că uneori greșesc, că am nenumărate lucruri de învățat în continuare și că sunt dispusă să accept toate astea în fața altora nu înseamnă că brandul meu personal va suferi – dimpotrivă.

Cred cu tărie că cel mai puternic brand pe care ți-l poți crea e generat de tine cel autentic, cu bune și rele, cu înțelegerea și valorificarea punctelor tale tari și talentelor tale unice dar și cu acceptarea și asumarea defectelor, greșelilor, toate însoțite de o dorință sinceră de a evolua ca om și profesionist.

Brandul personal e ca un copac ale cărui rădăcini sunt adânc înfipte în sinele tău cel autentic – cel care evolueaza permanent. Orice altceva e doar o poleială care poate fi ușor demontată, dezvăluind adevărul neatrăgător de dedesubt.

Vă propun afirmația de mai sus ca temă de gândire. Și, ca întotdeauna, aștept cu drag opiniile și perspectivele voastre.

0 Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Gabriel Avăcăriței » Cât de mult poți minți pentru o imagine bună? - [...] Alis are dreptate când vorbește despre “presiunea extraordinară” pe care o pune asupra ta imaginea despre tine (a altora…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *