Brandul personal si autenticitatea – Revista Cariere, 21 ianuarie 2013

Am început anul facilitând discuții de grup pe o temă extrem de interesantă pentru mine – Branding Personal. Am avut nenumărate conversații pe marginea acestui subiect și am fost pusă în fața unor întrebări deloc ușoare: Unde începe brandigul personal și unde se sfârșeste autenticitatea? A fi preocupat de cum ești perceput de ceilalți și a face eforturi conștiente să îți construiești o imagine anume e cumva semn de egocentrism inutil? De ce angajatorii devin preocupați de “brandul” viitorului angajat în detrimentul abilităților sale reale – nu cumva asta înseamna a încuraja crearea unor forme fără fond? – aici chiar a fost adus în discuție un articol în care se spunea că în SUA angajatorii au început deja sa privească scorul Klout (scorul de influență online al unei persoane, calculat de site-ul klout.com) drept un criteriu obligatoriu la angajare – ceea ce îi va defavoriza clar pe aceia dintre noi mai puțin “sociabili” online, indiferent de experiență și abilități. Toate aceste întrebări m-au pus serios pe gânduri. Am devenit brusc mai conștientă de propriul meu brand personal și cum s-a construit el, în mare parte de la sine, din intenții ale mele care nu aveau legătură cu un plan organizat de a-mi construi o imagine anume. De fapt, acum nu foarte mult timp, însăși ideea de brand personal era foarte departe de mine. Am creat acum 2 ani un blog pentru ca am simțit că am lucruri de împărtășit – cărți, informații, întâmplări, lecții de viață – și am avut impulsul să le pun pe hârtie, parțial pentru că mi-am dorit să fie folositoare și altora, parțial pentru că am descoperit că, scriind despre ele, reușeam să integrez mai bine și mai repede propriile mele experiențe aducătoare de înțelepciune. La fel a fost și cu pagina de Facebook – am tot împărtășit citate, imagini, idei care i-ar fi putut inspira pe alții și m-am trezit cu sute de “prieteni” pe care nu îi cunoșteam personal, dar care uneori îmi scriau cerându-mi câte o recomandare...

read more

Forta mintii noastre sta in echilibrul interior – Revista Cariere, 1 Martie 2012

Revista Cariere a organizat aseară un eveniment care a avut ca temă de discuţie puterea minţii. Invitaţii Danielei Oancea au fost Alis Anagnostakis, partener Mind Learners, afaceristul de origine indiană Mru Patel şi cunoscutul politician Theodor Paleologu.  În cadrul relaxat al clubului Garage Hall, discuţia a atins mai multe puncte de vedere complementare, care au pus în valoare potenţialul minţii umane, aşa cum este văzut de cei trei. „Nu există o reţetă fixă pentru ca mintea noastră să fie mai puternică“, a explicat Alis în timpul evenimentului. Potrivit specialistului de la Mind Learners, mintea funcţionează precum muşchii, care dacă sunt antrenaţi devin mai performanţi şi mai capabili de efort. Alice crede că exerciţiile de conştientizare a propriilor emoţii sunt un mod de a ne dezvolta capacitatea mentală. Deloc suprinzător, antreprenorul Mru Patel, care i-a întâlnit în cariera sa profesională pe faimoşii Bill Gates, Warren Buffet sau Richard Branson, a pus accentul pe meditaţie şi pe respiraţie, spunându-ne că este foarte important să ne concentrăm la ce urmează să se întâmple şi să ne debarasăm de problemele din trecut. Patel a mărturisit că meditaţia şi Yoga îl ajută să-şi activeze diferite părţi ale minţii, dar şi să-şi îmbunătăţească felul în care gândeşte. Totodată, ne-a sfătuit să fim atenţi la ceea ce mâncăm, să facem sport şi să avem o atitudine pozitivă, care ne ajută şi pe noi, şi pe toţi cei cu care intrăm în contact. Theodor Paleologu, care ne-a demonstrat că are mai mult umor într-un cadru mai restrâns decât în emisiunile politice la care participă la televizor, a citat din clasicii francezi, precum Montesquieu şi Henry de Montherlant, şi a declarat că împărtăşeşete mai degrabă modelul vest european decât cel oriental de a ne pune mintea în mişcare. Deşi s-a declarat sceptic referitor la felul în care mersul la sala de gym ne poate ajuta să gândim, Paleologu a recunoscut că perioada în care s-a aflat în campanie electorală, a fost una dintre cele mai solicitante din punct de vedere fizic din cariera sa...

read more

Vulnerabilitatea, suprema putere II – Revista “Cariere”, 16 feb 2012

Şi totuşi, dacă autenticitatea este asa minunată, de ce consumăm atâta energie încercând să părem altcineva? Am petrecut mult timp încercând sa răspund la această întrebare. Recent am înţeles că răspunsul s-ar putea găsi în una din marile frici pe care le impărtăşim, marea noastră majoritate – frica de a fi vulnerabil. Autenticitatea înseamnă să dai voie lumii să te vadă aşa cum eşti de fapt. Şi nu suntem doar lumină şi frumuseţe. Toţi avem umbrele noastre, imperfecţiunile noastre. A lăsa pe alţii să-ţi vadă “lumina” înseamnă şi a le da acces la “umbra” ta. Atunci riscăm să fim judecaţi, răniţi. Iar asta ar putea fi insuportabil. Atunci alegem, de cele mai multe ori inconştient, sa purtam măşti de protecţe. Ele ascund “umbra”, însă, din păcate, ascund şi “lumina”. Ani de zile am fost conştentă de măştile pe care le poartă alţii. Cred ca toţi suntem buni la asta – să etichetăm, sa observăm ce nu e în regula cu cel de lângă noi. Din pacate n-am fost aşa capabilă sa-mi conştientizez propriile măşti. Şi cred, din nou, ca nu sunt singura în situaţia asta. Mi-am amintit recent de propriul meu drum spre autenticitate cu ocazia unui curs de inteligenţă emotională pe care îl ţin unui grup de copii de clasele 5-8, aflaţi într-un program special de educaţie alternativă pentru cei consideraţi “supradotati” – copii cu IQ-uri foarte mari sau talente deosebite. Copiii sunt extraordinari – inteligenţi, sinceri, spontani, iar a lucra cu ei e un privilegiu şi o experienţă pe care o preţuiesc enorm. Ceea ce mă întristează este să observ deja la mulţi dintre ei presiunea de a crea “măşti” şi a-şi asuma roluri pentru a se ridica la nivelul aşteptărilor parinţilor, profesorilor sau colegilor lor – sunt dornici sa fie primii tot timpul (rolul “premiantului”), afirmă cu tărie ceea ce li s-a spus constant – ca o notă mai mică de 10 e o problemă, că le-ar putea afecta şansele de a merge la un liceu de elită (rolul “perfecţionistului”), se simt...

read more

Vulnerabilitatea, Suprema Putere I – Revista “Cariere”, 8 Feb 2012

Una din marile mele pasiuni este sa observ oamenii (inclusiv pe mine însămi), încercând să înțeleg ce se află în spatele măștilor pe care le poartă în fiecare zi. Iar munca de trainer și coach îmi dă ocazia perfecta de a vedea modul uimitor în care oamenii își schimbă comportamentele atunci când se afla într-un mediu sigur, în care, simt ei, își pot permite sa mai coboare din “bariere” și sa fie ei înșiși. La fiecare workshop pe care îl facilitez se întamplă, cu mici variații, aproximativ același lucru – oamenii pur și simplu se transformă pe măsură ce trec orele. Grupul care pleacă de la curs la finalul celei de-a doua zile nu mai este, dintr-o anume perspectivă, același care a sosit în dimineața primei zile. Se produce o schimbare aproape magică în deschiderea oamenilor, în energia lor, în atmosfera din interiorul grupului. Așa cum îl vad eu, procesul arata cam așa: participanții încep prima zi de curs cu atitudinile lor obișnuite, asumându-și, fiecare, rolul profesional și social de zi cu zi – manager, vânzător, contabil, specialist IT… Îi privesc cum își joacă perfect rolurile – “glumețul grupului“, ce pare sa nu ia nimic în serios; “timidul“, tăcut, rezervat, își ține opiniile pentru el; “șeful puternic“, cu idei și opinii ferme despre aproape orice; “starul echipei” – deștept, talentat, invidiat și poate ușor arogant; “cinicul“, hiper-critic și aparent mereu nemulțumit;”vorbărețul“, care parcă vrea să fie permanent în centrul atenției…si lista ar putea continua. Desigur, aceste roluri sunt doar niste stereotipuri – nimeni nu se încadrează perfect în unul sau altul și nici nu există diferențe semnificative de gen – “cinicul”, de exemplu, poate fi cu ușurință atât bărbat, cât si femeie. Totuși, după mai mulți ani de lucru cu grupurile se pot observa niște tendințe, niște roluri cepar să fie jucate iar și iar, în fiecare grup. Mai târziu, pe măsură ce orele se scurg iar subiectele devin mai interesante și îi “prind”, implicându-i, atmosfera se destinde, “gheața” se topește și ceva cu...

read more

5 Lectii de invatat pana la 30 de ani – Revista Cariere, 20 dec 2011

Am citit recent un articol care mi-a placut foarte mult – “11 lucruri de stiut la 25 de ani” (“11 Things to know at 25(ish)”) si care a fost extrem de apreciat de comunitatea Mind Learners de pe Facebook. Ba chiar am primit mesaje sugerand sa scriu un articol in jurul acestei teme, dedicat celor care au acum in jur de 30 de ani. Ideea mi s-a parut excelenta, si iata ce a iesit, dupa multa gandire. 30 este pragul magic dincolo de care multi oameni simt ca au pasit cu adevarat in perioada de maturitate a vietii lor. Exista o multime de mituri si conventii legate de aceasta varsta – de la popularul (cel putin in discutiile intre femei) “nu mai slabesti la fel de usor dupa 30 de ani” pana la “e normal sa ai deja o familie si o cariera la 30 de ani”. Eu una am avut o adevarata obsesie legata de obiectivele mele pana la 30 de ani – imi stabilisem foarte clar ce am de construit, si la propriu, si la figurat, si mi-am indeplinit aceste obiective unul cate unul, cu o disciplina demna de o cauza mai buna. Recent insa, mi-am dat seama ca, desi nu e rau sa folosesti cifra magica, 30, ca pe un moment de bilant al dezvoltarii tale pana la acel moment, calatoria in sine care te duce pana acolo, si dincolo de acel prag este, de fapt, ceea ce conteaza. Iar din calatoria asta am invatat cateva lectii valoroase, pe care as vrea sa le impartasesc cu voi, asteptand, ca de fiecare data, impresiile si gandurile voastre:  1.    Ceea ce traiesti valoreaza intotdeauna mai mult decat ceea ce ai Uitandu-ma in jur, observ cum multi dintre noi suntem prinsi intr-o cursa contra-cronometru pentru a acumula cat mai mult. Vrem o casa mai mare, o masina mai performanta, un job mai bun. In aceasta cursa nebuna care isi are apogeul, de obicei, in jur de 30 de ani, uitam parca sa traim. Experienta...

read more

Despre dependenta de emotii si lectiile pe care ni le dam singuri – Revista Cariere, 16.11.2011

De ceva vreme imi doresc sa scriu despre un subiect care ma fascineaza si din care, am convingerea, cu totii avem ceva de invatat. Acum a venit, in sfarsit, momentul sa va propun spre reflectie povestea uimitoare a relatiei pe care o avem cu propriile noastre emotii. Subiectul acestui articol mi-a venit in minte observand modul cel putin ciudat in care foarte multi oameni par sa fie vesnic prinsi in anumite cercuri vicioase in vietile lor – fie isi aleg la nesfarsit acelasi tip de job care nu le face placere, in acelasi tip de companie in care au jurat sa nu mai calce vreodata, fie se implica mereu in tot felul de relatii distructive, fie, intr-un fel sau altul, repeta, in mod inexplicabil, aceleasi greseli. In tot acest timp, aceiasi oameni se declara bantuiti de ghinion, vesnic nefericiti, vesnic nemultumiti de ceea ce soarta le ofera. Cu totii cunoastem astfel de oameni. Poate ne-am surprins si pe noi insine prinsi intr-un moment sau altul in astfel de cercuri vicioase, intrebandu-ne cu surprindere: Cum am ajuns din nou in situatia asta? Chiar n-am invatat nimic data trecuta? Daca scenariul de mai sus nu va este strain, poate ar fi interesant sa aflati ca el nu este deloc intamplator. Ultimele cercetari din neurostiinta – o stiinta tanara, aflata la granita dintre neurologie si psihologie – ne dezvaluie un adevar cel putin surprinzator despre emotiile noastre si modul in care ele ne influenteaza deciziile. Ceea ce au descoperit cercetatorii este faptul ca nu exista decizie care sa nu aiba un substrat emotional. Mai mult decat atat, atunci cand emotiile (pozitive sau negative) sunt extrem de puternice, ele au puterea de a ne perturba foarte mult capacitatea de gandire rationala. Dar ce sunt emotiile? In esenta ele sunt semnale pe care creierul nostru ni le da si care au rolul de a ne pregati pentru a evita o amenintare sau a obtine o recompensa. In trecutul indepartat al speciei noastre, emotia a fost cea care ne-a permis...

read more