O carte pe lună. Brené Brown: “Rising Strong”

rising strong coverNu mai știu unde am citit sau auzit o frază la a cărei înțelepciune mă întorc iar și iar în momentele mele grele:

“Regretele sunt doar lecții pe care nu ți-ai dat voie să le înveți”.

Citind ultima carte a lui Brené Brown – “Rising Strong” – mi-am reamintit în repetate rânduri fraza asta și ce a însemnat ea în viața mea. Am retrăit unele dintre cele mai dificile momente ale mele de până acum, acele momente în care am fost, cum spune Brené, “face down in the arena”. Au fost povești în cartea asta care m-au făcut să plâng, care mi-au evocat propria poveste, propriile eșecuri și alegeri greșite. La final însă, am simțit că am câștigat ceva extrem de valoros – înțelegerea procesului prin care, fără să-mi dau seama, am trecut de fiecare dată când, în loc să mă simt o victimă a împrejurărilor, să învinovățesc pe alții sau să mă blamez la nesfârșit pentru că n-am fost în stare de mai mult, am ales să fiu curioasă, să mă întreb de ce am făcut alegerile pe care le-am făcut, să mă confrunt cu mine și să învăț lecția prețioasă dintr-un moment dureros.

Brené Brown este sociolog și cercetător calitativ. Ea însăși se descrie ca fiind un “cercetător povestitor” (“researcher storyteller”) pentru că și-a dedicat cariera disecării, cu instrumente științifice, unor subiecte extrem de sensibile care țin de sufletul uman, de relația fiecăruia dintre noi cu noi înșine și de conexiunea cu cei din jur. Brené a înțeles repede că nu poți pune într-o formulă rigidă subiecte precum autenticitate, vulnerabilitate, rușine, lupta cu imperfecțiunea, eșecul  – ingredientele pentru ceea ce ea numește “o viață împlinită” (“a wholehearted life”). În același timp, cu încăpățânarea cercetătorului obsedat de a înțelege tiparele din spatele fenomenelor de zi cu zi, a colectat în ani mii și mii de povești de viață, le-a analizat, împărțit în categorii și a descoperit “fire” care le unesc, asemănări și deosebiri esențiale între oamenii care trăiesc vieți împlinite și cei care nu, între oamenii care se simt bine în propria piele și viață și cei care nu.

După ce s-a străduit fără succes să publice o primă carte al cărei subiect central era rușinea, Brené a înțeles cât de dificil este să ne confruntăm cu emoțiile noastre cele mai dureroase. Asemenea subiecte pur și simplu “nu vând”. Ea nu venea cu o rețetă facilă pentru fericire în 5 pași, ci propunea o cercetare care ar fi îndemnat cititorii să se uite în interior și să se confrunte cu cele mai dureroase sentimente de “nu sunt suficient”. Nici o editură nu voia să-și asume riscul de a publica așa ceva.

Momentul de cotitură în cariera ei a venit odată cu discursul despre vulnerabilitate de la TED , discurs care, din 2010 până astăzi, rămâne în topul celor mai vizionate de pe TED.com, cu peste 21 de milioane de vizualizări. Acel moment a deschis ușa către ceea ce Brené se încăpățâna să transmită – drumul spre o viață împlinită trece prin văile rușinii, fricii, suferinței – a fi autentic e o dovadă de curaj, a fi fericit e o călătorie deloc facilă. Încet, încet, prin cărțile ei, s-a transformat într-un ghid pentru oamenii care sunt dispuși să facă o asemenea călătorie, să înțeleagă lucruri despre ei pe care până atunci doar le intuiau și nu știau să le pună în cuvinte.

Brené Brown este unul dintre cercetătorii cu un adevărat har de a traduce subiecte grele și complicate pe înțelesul oricărui om aflat pe drumul spre propria împlinire. Marele ei merit este că nu încearcă să reducă aventura de transformare personală la o serie de coordonate raționale și reci, însă reușește totuși să ofere o hartă, să aducă la lumină lecții pe care oricare dintre noi le poate folos în a scrie mai conștient propria poveste. Este un om cu minte de matematician și suflet de poet – iar aceste două dimensiuni – rigoarea cercetării și magia poveștii – se împletesc minunat în toate cărțile ei.

Toate descoperirile ei din ani de cercetare s-au transformat în trei cărți:

“The Gifts of Imperfection” (singura tradusă la noi până acum, sub titlul “Darurile Imperfecțiunii”) – al cărei mesaj central este legat de autenticitate – cum ne putem asuma unicitatea în ciuda imperfecțiunilor noastre?

“Daring Greately”  – despre curajul de a te arunca în viață, de a trăi cu sens, cu totul în ciuda fricii de vulnerabilitate și de potențiala suferință. E o carte care mie mi-a schimbat complet paradigma vizavi de ceea ce înseamnă curaj, vulnerabilitate, nevoia de a “anestezia” emoțiile negative și decizia conștientă de a mă arăta lumii așa cum sunt.

În sfârșit, apărută săptămâna trecută, “Rising Strong” este o carte despre importanța eșecului în viețile noastre și este a treia piesă din puzzle-ul unei vieți împlinite, așa cum s-a conturat ea din nenumăratele povești colectate de Brené Brown în procesul de cercetare.

Ce m-a impresionat la cartea asta, în plus față de cele anterioare, este curajul cu care Brené se folosește de propriile povești de viață pentru a ilustra procesul de “revenire după un eșec” pe care îl descrie. Ea însăși o perfecționistă, introvertă, cu o frică uriașă de vulnerabilitate (cum singură povestește în discursul de pe TED.com) de data asta se expune cititorilor într-un mod în care n-a făcut-o în celelalte cărți.

Cumva mi s-a părut că, dincolo de informația valoroasă, cartea asta arată cum autoarea însăși aplică în propria viață principiile pe care le descrie, iar asta m-a făcut s-o citesc cu și mai mare încredere și admirație. De la o ceartă cu soțul care ar fi putut degenera într-un moment de suferința și blam reciproc; la prejudecățile pe care singură și le-a descoperit față de oamenii străzii; la un moment când a fost extrem de umilită de organizatorii unui eveniment și și-a dorit să se răzbune – cartea e plină de exemple personale. Toate sunt momente în care Brené s-a simțit atacată sau vinovată, a avut impulsul să se victimizeze sau să blameze, a reușit să conștientizeze că responsabilitatea pentru cum se simte era la ea, a devenit curioasă cu privire la sentimentele pe care le trăia, chiar dacă erau dureroase și instinctul o îndemna să le ignore sau să le reprime, a ales să se confrunte cu ele (uneori singură, alteori în discuții oneste cu soțul ei, alteori la terapie) și, în sfârșit, a avut, de fiecare dată, o revelație despre ea însăși – o descoperire pe care nici n-o bănuise. E procesul prin care trecem fiecare dintre noi atunci când facem exercițiul dificil al sincerității cu propria persoană.

Un alt lucru care face cartea asta specială este faptul că se concentrează pe procesul de revenire după un eșec, pe ce se întâmplă când suntem “pe jos”, în “tranșeele” celor mai dificile momente din viețile noastre. Nu este încă o carte despre oameni care au reușit, despre modele, despre povești de succes, despre glorificarea adversității pe principiul “ce nu te omoară te întărește”, ci o carte despre povestea din interiorul poveștii, despre ce se întâmplă înainte de “happy end”, în momentele alea întunecate în care pare că nu mai există nicio luminiță. În același timp, este o carte despre puterea de a te ridica din întuneric și a păși curajos înspre lumină.

Procesul, așa cum a descoperit Brown că îl parcug oamenii care au reușit să se ridice mai puternici după o mare cădere, are trei etape. Primele două au denumiri care sună minunat în engleză și mi s-au părut dificil de reprodus la fel de plastic în română.

The Reckoning: walking into our story – e pasul conștientizării, asumării poveștii pe care ne-o spunem singuri despre ceea ce ni se întâmplă (poveste care, de multe ori, inițial e falsă și e o încercare de a fugi de responsabilitate – Brené numește acel moment “shitty first draft” – minciunile pe care ni le spunem nouă înșine ca să evităm introspecția și să plasăm, convenabil, vina în afara noastră)

The Rumble: owning our story – e pasul cel mai dificil, etapa în care ne simțim copleșiți, pierduți, dar totuși găsim curajul să “ne luăm” la trântă cu povestea, cu emoțiile dificile pe care, în loc să le evităm, ne dăm voie să le confruntăm. Tot pasul ăsta este și cel în care avem nevoie de ajutor – Brené vorbește tare frumos despre frica de a cere ajutor, groaza de a fi considerat slab și despre cât de multă forță îți trebuie de fapt pentru a recunoaște că nu poți singur.

The Revolution: writing a new ending and changing how we engage with the world – revoluția e pasul în care ne-am asumat povestea și alegem să o integrăm și să o rescriem, e pasul în care ne-am luat lecția și o ducem cu noi mai departe, pasul către înțelepciune.

Aș putea să mai scriu mult și bine despre “Rising Strong”, însă sper că am reușit deja să vă conving că merită citită. Nici o recenzie de pe lumea asta nu va ține locul experienței de a parcurge voi înșivă cartea respectivă, de a-i absorbi mesajele în felul vostru. Cărțile sunt universuri în sine, iar cartea asta este despre universul din noi înșine.

Și un gând de final, care să vă însoțească în propria voastră călătorie:

Owning our story and loving ourselves through that process is the bravest thing we’ll ever do.
Brené Brown

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *