Succesul si drumul din interior – Revista Cariere, 19.10.2011

In 1884 matematicianul si scriitorul Edwin Abbott publica o carte numita “Flatland” (Taramul Plat). Cartea, initial dedicata copiilor, prin care isi propunea sa ii ajute sa inteleaga mai usor geometria, este o superba poveste din care adultii ar avea enorm de invatat.

Este povestea unei lumi bi-dimensionale, populate de figuri geometrice – cercuri, patrate, triunghiuri, linii drepte, curbe si multe altele. Intr-o zi, armonia lumii Flatland este tulburata de sosirea unui vizitator cu totul neobisnuit – o sfera. Ea ii uimeste pe locuitorii “Flatland”, care nu puteau percepe decat doua dimensiuni – in ochii lor sfera era o fiinta supranaturala, un cerc ce isi putea schimba dimensiunea dupa voie (desigur, Sfera nu facea decat sa se ridice si coboare prin campia plata a Flatland).

Toate incercarile Sferei de a le explica locuitorilor Flatland existenta celei de-a treia dimensiuni au esuat lamentabil. Ei pur si simplu nu puteau intelege ca mai exista si altceva decat stanga-dreapta/fata-spate. Ideea de “sus-jos” era imposibil de inteles. In disperare de cauza, ea l-a smuls pe unul dintre curiosi, un patrat, si l-a transportat in lumea ei tri-dimensionala, Spaceland (Taramul Spatiului). De acolo, de sus, patratul a putut admira propria lume, ce parea acum atat de limitata.

La inceput patratul a fost ingrozit. Totul era atat de nou si inspaimantator. Apoi frica s-a transformat in revelatie. Patratul s-a simtit binecuvantat si recunoscator pentru intelepciunea pe care o primise. S-a prosternat in fata sferei si i-a jurat ca, odata intors in Flatland, isi va ajuta contemporanii sa inteleaga minunea celei de-a treia dimensiuni.

Intors acasa, patratul s-a tinut de cuvant. Si-a dedicat toata energia si inteligenta incercand sa aduca “lumina” in mintile locuitorilor Flatland. Din pacate insa, nimeni nu a reusit sa il inteleaga. A fost considerat nebun si respins de comunitate.

Povestea trista a patratului este folosita de Johathan Haidt in cartea sa, “The Happiness Hypothesis” pentru a ilustra ideea ca, prea des, fiecare dintre noi suntem blocati in “Flat-land-ul” propriilor vieti si pur si simplu uitam ca mai exista si alte lucruri care merita explorate.

Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi aceasta poveste pentru ca, de prea multe ori in ultimul timp, am intalnit oameni bantuiti de un sentiment ca “ceva lipseste” din vietile lor. Deseori, acestia sunt oameni de succes, aflati pe culmile carierei, care au obtinut mai tot ce isi propusesera sa obtina in “Flatland”, si totusi, cumva, simt ca ceva lipseste. Multi dintre ei intuiesc ca exista un “Spaceland”, insa nu stiu cum l-ar putea gasi.

Haidt afirma ca cele doua dimensiuni ale “Flatland” in care ne petrecem mai tot timpul sunt  – “apropiere” (networking, construire de relatii) si “status” (efortul de a face mai mult, de a avea mai mult, de a urca pe scara sociala). A treia dimensiune, sustine Haidt, este cea a “sensului”.

Cei mai multi dintre noi ne concentram toate eforturile pe primele două dimensiuni – luptam pentru a fi acceptati, pentru a obtine mai mult succes, pentru a ne atinge obiectivele. Mereu ne dorim mai mult – mai multi bani, mai multi prieteni, mai mult succes. Totusi, la un nivel mai profund, tot acest succes in planul bi-dimensional nu ne aduce fericirea la care speram.

Apoi, exista oameni care sparg bariera si descopera drumul catre Spaceland-ul personal. Ei isi dau seama ca viata este mult mai mult decat ce facem; ei afla ca de ce facem ceea ce facem este cel putin la fel de important. Acesti oameni descopera ca a oferi este chiar mai frumos decat a primi, ca a asculta ar putea fi mai placut decat a vorbi, ca a coopera este mult, mult mai valoros decat a concura.

„Spaceland” pare sa fie cea de-a treia dimensiune din fiecare dintre noi. Este locul acela special in care ne intoarcem cand am obosit sa cautam fericirea in exterior. „Spaceland” este in inima, este oglinda in care ne privim (daca avem curajul s-o facem) si locul in care ne gasim sensul. Oamenii cei mai fericiti sunt de obicei oameni care traiesc vieti cu sens, care si-au identificat o misiune personala care sa ii motiveze in fiecare zi, care traiesc in acord cu valorile lor interioare si care isi petrec fiecare zi facand ceea ce conteaza pentru ei.

Cu siguranta, Spaceland nu este usor de gasit. E nevoie de curaj pentru a ne intoarce in interior. S-ar putea sa nu ne placa ce vedem acolo. S-ar putea sa ne fie mult mai usor sa dam vina pe exterior pentru toate neplacerile din viata noastra. Totusi, drumul din interior ar putea fi exact acel „ceva” care ne lipsea. El este sursa tuturor schimbarilor personale de durata. Cum putem evolua cu adevarat daca nu ne gasim timpul sa ne intoarcem inspre noi insine si sa aflam cine suntem de fapt, ce visam, ce ne dorim?

Aceasta este ipoteza pe care v-o propun spre reflectie saptamana asta. Ce inseamna pentru voi „Spaceland”? Simtiti ca ati gasit aceasta a treia dimensiune? Daca da, ce sfat aveti pentru ceilalti locuitori ai „Flatland” care inca se straduiesc s-o gaseasca?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *