Despre Coaching pe bune

Jan 28, 16 Despre Coaching pe bune

Posted by in Featured

Citeam zilele trecute un articol al Iulianei Alexa, redactorul șef al revistei Psychologies. Am rezonat foarte tare cu opiniile ei despre impostura în coaching și invitația la a face alegeri informate când e vorba de piața asta care, la noi, e încă extrem de pestriță. Ce mi se pare mie că lipsește din articolul ei este o recomandare despre cum te poți informa – dacă ești un potențial client de coaching –  și cum poți alege conștient un coach sau un program de coaching cu adevărat valoros. În cei 10 ani de când sunt trainer și vreo 5 ca și coach profesionist – am auzit tot felul de păreri și m-am lovit, nu o dată, de o mulțime de prejudecăți când e vorba de coaching. În companii e un cuvânt folosit foarte des, sună “cool”, însă rareori conceptul este cu adevărat înțeles și aplicat așa cum ar trebui. Coaching-ul este confundat cu o mulțime de lucruri – cu feedback-ul (pentru mulți manageri ideea de a face coaching nu înseamnă altceva decât a-i spune angajatului, pe ocolite, ce nu face bine), cu training-ul (mulți cred că e doar un mod interesant de a da sfaturi și sugestii), cu mentoring-ul sau consilierea (desori se presupune că un coach trebuie să fie mai experimentat decât coachee-ul său și să îi transmită acestuia din experiența lui) sau cu terapia (care oricum, din păcate, este încă un subiect tabu pentru mulți dintre noi). În afara zonei corporate, unde conceptul este măcar cunoscut și are cât de cât o imagine pozitivă, situația e și mai tristă. Ceea ce se numește piața de “life coaching” e plină de “coachi” care promit rețete magice pentru fericire, pretind că dețin secretul prosperității sau prezintă ideea de coaching de parcă ar fi un fel de panaceu pentru toate suferințele potențialilor lor clienți. Mai mult decât atât, există o mulțime de oameni care își doresc să urmeze o formare în coaching pentru că se simt blazați în actuala lor carieră, au o idee vagă despre faptul că...

read more

Și ce e, totuși, coaching-ul ăsta?

Aug 28, 14 Și ce e, totuși, coaching-ul ăsta?

Posted by in Auto-cunoaștere, Featured

Vorbesc despre coaching aproape în fiecare zi în diferite contexte – în cursuri de leadership, în sesiuni de coaching individual, în workshop-uri cu studenți, în ONG-uri, în corporații, în conversații la o cafea. Coaching-ul a trecut demult granița profesionalului și-mi umple viața în moduri suprinzătoare. Mi se întâmplă să mă sune prietenele mele cele mai apropiate să-mi spună “Alis, am o problemă, nu vreau un sfat, vreau să faci coaching cu mine”. Mă trezesc uneori făcând coaching cu Viorel, sau el cu mine și, contrar a ceea ce spun “canoanele” (că nu e bine să faci coaching cu partenerul tău de viață), pe noi ca și cuplu discuțiile astea în care ne ascultăm curioși și ne punem unul altuia întrebări ne ajută mult și ne-au permis să devenim, separat și împreună, mai înțelepți și mai conștienți. Relația mea cu coaching-ul a început acum mai bine de 6 ani, cu o dezamăgire. Îmi doream foarte mult să înțeleg ce e de fapt treaba asta despre care tot începusem să aud în jurul meu, așa că m-am înscris la o formare -una din puținele disponibile pe atunci pe piața românească. Am primit o mulțime de materiale de citit, am fost la un curs de câteva zile la munte, mi s-a vorbit despre tehnici, tipuri de întrebări, modele, standarde, etică, proces – concepte care mi s-au părut în mare parte reci și sterile. Se vorbea mai mult despre cum poate un coach să facă bani din asta decât ni se vorbea despre ce e de fapt și cum putem deveni coachi cu adevărat valoroși. Eu eram deja trainer, îmi iubeam meseria, nu visam să fac coaching pentru bani, ci pentru că aveam o intuiție că m-ar fi ajutat să ajung mai aproape de sufletele oamenilor cu care lucram. Am plecat cu un gust amar, dar și cu sentimentul că încă era ceva valoros de aflat, doar că trebuia să caut informația în altă parte. Apoi, un an mai târziu, l-am cunoscut pe Sir John Whitmore. Omul este o...

read more

Dezvoltarea personală – dincoace de clișee

Dezvoltare personală. În jur se vorbește foarte mult despre asta.  Se pare că expresia a devenit o mare găleată în care sunt amestecați toți cei care, într-un fel sau altul, predau, fac coaching sau terapie, scriu sau vorbesc despre subiecte legate de învățare, conștientizare, succes personal și profesional, inspirație pentru o viață mai fericită, motivație, mergând până la spiritualitate în toate declinările ei. Amalgamul ăsta de oameni și subiecte închise toate în aceeași cutie se pare că a creat destulă confuzie și polemică. Termenul însuși – “dezvoltare personală” – e perceput de unii drept o cale spre a trăi vieți mai împlinite și fericite. Alții îl consideră un clișeu, un fel de “cârlig” pentru a vinde cărți sau cursuri unei audiențe naive, o modalitate de manipulare, speranțe false date unor oameni care speră să fie fericiți fără niciun efort și în general balast informațional ascuns sub cuvinte pompoase și fraze sforăitoare. De câteva zile tot vorbesc cu Viorel despre treaba asta – el simte că ceea ce facem eu și comunitatea profesională căreia îi aparțin nu e suficient înțeles. El a fost cel care m-a îndemnat să îmi pun întrebarea dacă se poate face un pic de ordine și aduce claritate în jurul subiectului. Aici e încercarea mea de a face asta. Cum arată piața de “dezvoltare personală”? Cine sunt oamenii care practică așa ceva și ce îi califică? Sunt două întrebări la care pot răspunde din prisma experienței mele de până acum, fără a avea pretenția că sunt deținătoarea vreunui adevăr absolut. Articolul ăsta este o invitație la reflecție mai profundă, la a lua în serios o temă care, nu întâmplător, stârnește atâtea controverse, și a vă pune voi înșivă întrebări care, sper, o să vă ajute să deosebiți clișeul de aspectele cu adevărat utile drumului vostru spre propria evoluție. Atunci când sunt întrebată cu ce mă ocup răspunsul scurt este “sunt trainer și coach”. Lucrez cu oameni din companii în diverse formule de cursuri corporate și coaching executiv, lucrez cu oameni care au nevoie de mine pentru...

read more