Brandul Personal. Despre cum te vezi tu, nu cum te văd alții

Jan 22, 15 Brandul Personal. Despre cum te vezi tu, nu cum te văd alții

Posted by in Auto-cunoaștere

Azi am ținut un workshop despre “Personal Branding” în fața unui grup de vreo 40 de ingineri dintr-o mare companie de IT. În general, din experiența mea, inginerii sunt genul de participanți la workshop-uri care au o atitudine foarte autentică – “no nonsense”. Sunt deștepți, de obicei direcți, nu dau din cap aprobator dacă nu li se pare că ce aud chiar e valoros și nu prea suportă clișeele de orice fel (până la urmă, cine le suportă?). Iar asta îmi place tare mult la ei. În plus, sunt în general hiper-raționali, ceea ce  pentru un trainer ca mine, care vorbește despre subiectele alea “soft” – emoții, trăiri, sens, relaționare – e o provocare constantă pentru a fi și mai bună, mai coerentă, mai informată, mai prezentă și mai autentică. Revenind la subiect, știam că vreau să vorbesc despre “brand personal” într-o notă “no nonsense” – așa cum le place lor și cum îmi place și mie. Și m-am trezit în fața unei dileme pe care am mai avut-o și altă dată când e vorba de subiectul ăsta. Am simțit că trebuie să aleg, din nou, între ceea ce spune “lumea” că e relevant și ceea ce cred eu că e relevant. Am încercat să găsesc un singur filmuleț pe Youtube despre “Personal Branding” pe care să-l pot considera măcar cât de cât inspirațional. Ceva care să nu fie despre “cum să te vinzi”, “cum să ieși în evidență”, “cum să-ți faci un plan”, “cum să-ți creezi o imagine”. Ceva care să nu fie despre cum să te prezinți în fața altora, ci despre cum să te prezinți în fața ta însuți. Ceva care să nu sune a poveste americană cu happy end forțat sau ca o rețetă ieftină cu “5 pași pentru succes garantat”. N-am găsit nici unul. Există autori, cum e William Aruda – care sunt considerați adevărați guru ai subiectului. Îi respect, știu că avem cu toții ceva de învățat de la ei, însă mie una, mărturisesc, nu mi-au trezit nicio emoție. Și...

read more

Brandul personal si autenticitatea – Revista Cariere, 21 ianuarie 2013

Am început anul facilitând discuții de grup pe o temă extrem de interesantă pentru mine – Branding Personal. Am avut nenumărate conversații pe marginea acestui subiect și am fost pusă în fața unor întrebări deloc ușoare: Unde începe brandigul personal și unde se sfârșeste autenticitatea? A fi preocupat de cum ești perceput de ceilalți și a face eforturi conștiente să îți construiești o imagine anume e cumva semn de egocentrism inutil? De ce angajatorii devin preocupați de “brandul” viitorului angajat în detrimentul abilităților sale reale – nu cumva asta înseamna a încuraja crearea unor forme fără fond? – aici chiar a fost adus în discuție un articol în care se spunea că în SUA angajatorii au început deja sa privească scorul Klout (scorul de influență online al unei persoane, calculat de site-ul klout.com) drept un criteriu obligatoriu la angajare – ceea ce îi va defavoriza clar pe aceia dintre noi mai puțin “sociabili” online, indiferent de experiență și abilități. Toate aceste întrebări m-au pus serios pe gânduri. Am devenit brusc mai conștientă de propriul meu brand personal și cum s-a construit el, în mare parte de la sine, din intenții ale mele care nu aveau legătură cu un plan organizat de a-mi construi o imagine anume. De fapt, acum nu foarte mult timp, însăși ideea de brand personal era foarte departe de mine. Am creat acum 2 ani un blog pentru ca am simțit că am lucruri de împărtășit – cărți, informații, întâmplări, lecții de viață – și am avut impulsul să le pun pe hârtie, parțial pentru că mi-am dorit să fie folositoare și altora, parțial pentru că am descoperit că, scriind despre ele, reușeam să integrez mai bine și mai repede propriile mele experiențe aducătoare de înțelepciune. La fel a fost și cu pagina de Facebook – am tot împărtășit citate, imagini, idei care i-ar fi putut inspira pe alții și m-am trezit cu sute de “prieteni” pe care nu îi cunoșteam personal, dar care uneori îmi scriau cerându-mi câte o recomandare...

read more