O carte pe lună: “Omul în căutarea sensului vieții”

Jan 24, 15 O carte pe lună: “Omul în căutarea sensului vieții”

Posted by in Cărți

Este titlul cărții pe care acum o consider cartea mea de căpătâi, acea carte pe care aș lua-o cu mine o pe o insulă pustie sau pe care aș fi ales-o dacă mi s-ar fi spus că nu pot citi decât o singură carte în viață. Scrisă de Viktor Frankl, o minte luminată și un om remarcabil, care a supraviețuit Holocaustului doar ca să ajungă la concluzia că, până și în cele mai crunte circumstanțe, tot suntem liberi să ne alegem destinul. Frankl a fost un evreu austriac, un profesor cu o carieră strălucitoare în psihiatrie, care a refuzat oferta să emigreze în SUA înainte de al Doilea Război Mondial pentru că părinților lui nu li se oferise viza. Nu i-a putut abandona, așa că a ales să rămână și și-a pecetluit destinul pentru următorii trei ani, petrecuți în lagărele naziste. A fost alături de tatăl lui când a murit și, un an mai târziu, și-a pierdut și soția și mama. A supraviețuit printr-o combinație unică de atitudine și noroc chior – deși eu cred că a fost vorba de mult mai mult decât atât. A fost martorul transformării oamenilor în niște fiare, în lupta lor disperată pentru supraviețuire. Prizonieri torturând alți prizonieri pentru a le lua ultima bucățică de pâine, chinuindu-se să mai supraviețuiască, ei înșiși, încă o zi. În mod uimitor, în același lagăr și în aceleași condiții inimaginabile, Frankl a văzut oameni devenind eroi, sacrificând puținul lor pentru a ajuta pe altul, de multe ori punându-și viața în pericol pentru a-i proteja pe cei din jur. A văzut oameni care, prin alegerile lor de a-i servi pe alții, dădeau sens acelei experiențe lipsite de orice noimă. Oameni care găseau în ei puterea să care, pe drumuri înghețate, 16 km spre și dinspre șantiere de muncă forțată, un confrate care nu mai putea merge și ar fi fost împușcat pe loc dacă s-ar fi prăbușit. Care e diferența între ei? Între brute și eroi? Răspunsul lui Frankl a fost că noi, oamenii, purtăm în noi...

read more

Viața din frică. Viața din iubire. Sau de ce să fim “albaștri”

Jul 07, 14 Viața din frică. Viața din iubire. Sau de ce să fim “albaștri”

Posted by in Auto-cunoaștere, Cărți

Am primit aseară un mail scurt care conținea poate unul din cele mai profunde mesaje pe care le-am citit în ultimul timp. A venit de la o clientă de-a mea, manager într-o corporație, cu echipa căreia am avut bucuria să petrec de curând o zi cu totul specială. A fost o zi în care un grup de oameni de business inteligenți, serioși, profesioniști, performanți și competitivi și-au dat jos măștile corporatiste și și-au dat voie să fie doar oameni – frumoși, sensibili, vulnerabili, imperfecți și extraordinar de autentici. O zi în care am măsurat cu o serie de chestionare psihometrice de la Human Synergistics modul în care acești oameni interacționează între ei și am vorbit despre trei tipuri de atitudini pe care le putem avea unii față de alții – agresive (roșii), pasive (verzi) și constructive (albastre). Am vorbit despre cum agresivitatea și pasivitatea, ambele consecințe ale unor temeri, sunt două moduri în care am învățat, de mici, să relaționăm unii cu alții pentru a ne proteja, în timp ce constructivismul, bazat pe încredere și bunăvoință, e o pornire pe care poate toți o aveam în primii noștri ani de viață, însă am uitat-o după multe experiențe care ne-au așezat nenumărate straturi de frici peste inocența copilăriei. De fiecare dată când explic în fața unui grup mecanismele fricii și încrederii îmi dau seama că e greu să găsesc formularea perfectă, cea care ar da sens mesajului în fața unei audiențe de obicei hiper-raționale. Aud, în mediul de business, tot felul de întrebări de bună credință, la care uneori îmi e greu să răspund fără să devin prea abstractă: “Ce interes am avea să nu mai concurăm între noi?”, “De ce avem mai mult de câștigat dacă ne ajutăm decât dacă ne vedem fiecare de propriul interes?”, “Cum putem să mai avem rezultate într-o lume hiper-competitivă dacă ne preocupă binele celuilalt?”, “Altruismul și profitul au cum să meargă mână în mână?”, “Pot să am încredere în ceilalți și să renunț la control fără să-mi asum riscul...

read more