35 și un strop de înțelepciune

35 și un strop de înțelepciune

Trăim într-o lume care deseori pare absurdă, haotică, contradictorie. Ne revoltăm de nedreptățile care par să se întâmple dincolo de controlul nostru, judecăm, ne polarizăm în “noi și ei”. Convingerea mea este că singura relație pe care cu adevărat o putem transforma este cea cu noi înșine și abia apoi putem face pasul spre a vindeca relația cu alții. Că totul, totul pleacă de aici. Cred din tot sufletul că lumea asta nu mai poate continua dacă fiecare dintre noi va continua să rămână în propria lui bulă, luptându-se cu sine și urându-i pe alții care nu sunt la fel.

Dincolo de spectrul lui “o să vezi tu”…

Dincolo de spectrul lui “o să vezi tu”…

Cred că ne-ar ajuta pe toți să ne uităm în interior și să ne întrebăm sincer cât de conștienți și asumați suntem noi în rolul de părinți. Când tot ce vezi în rolul ăsta e greul, apăsarea unei responsabilități sufocante, poate ar trebui să te întrebi de ce ai ales să devii părinte de la bun început. Poate “greul” nu e despre copil, poate e despre tine. Despre motivațiile tale, fricile tale, istoria ta personală cu toate traumele ei, relația ta cu partenerul tău.

Crizele, cadouri ascunse

Crizele, cadouri ascunse

Am văzut oameni călătorind de la tristețe la liniște, de la confuzie la claritate, de la revoltă la pace, de la neputință la auto-asumare. Și toate călătoriile astea au plecat de la o criză personală. Așa cum mi-a spus un client de-al meu, într-un ecou al unui discurs fabulos al lui JK Rowling, exact pe tema crizelor care devin noi începuturi – “Am ajuns la fund. De aici chiar nu mai am unde să mă duc, decât în sus”. “Middle age crisis” nu e doar un mit. Și nu e doar la “middle age”.