Ce e așa special la 'dezvoltarea verticală' și de ce contează?

Termenul de „Dezvoltare Verticală” a intrat relativ recent în jargonul organizațional, în mare parte datorită muncii de o viață a unor cercetători precum Bill Torbert, Susanne Cook Greuter sau Robert Kegan. ‘Dezvoltare verticală’ e o etichetă contemporană pentru un set de teorii cunoscute în psihologia dezvoltării de decenii, incluzând teoria „dezvoltării eului” sau „teoria constructivistă a dezvoltării” adulților.

Toate aceste teorii au în comun ideea că ființele umane continuă să se maturizeze mental și psihologic mult după ce au încetat să crească fizic. De asemenea, toate propun că acest tip de dezvoltare se desfășoară în stadii succesive, predictibile și este foarte diferită de învățarea prin simpla acumulare de mai multe informații, cunoștințe sau competențe (numită în cercetare ‘dezvoltare orizontală’). ‘Dezvoltarea verticală’ descrie ceva mai profund - o serie de transformări în viziunea asupra lumii și perspectiva asupra vieții. Dezvoltarea verticală aduce schimbări fundamentale în capacitatea oamenilor de a accesa tot mai multă complexitate interioară și a răspunde, astfel, mai eficient și echilibrat unei lumi care este ea însăși din ce în ce mai complexă.

Kegan folosește o metaforă simplă, dar evocativă, ca să ilustreze cât de diferite sunt dezvoltarea ‘orizontală’ și cea ‘verticală’. El compară mintea umană cu un pahar și cunoștințele/informațiile/experiențele cu apa turnată în pahar. Acumularea de Informație este echivalentul punerii unui conținut nou „în-formă” - în forma existentă a minții. „Dezvoltarea orizontală” nu modifică în niciun fel ‘paharul’ - doar îl umple cu tot mai mult lichid.

Dar, spune Kegan, ce te faci când nu poți turna la infinit apă în același pahar? Vine un moment când paharul însuși nu mai poate conține tot ce încerci să pui în el și se varsă. În viața unui om, acestea sunt momentele când cele mai fundamentale convingeri ale noastre despre lume sunt zdruncinate de evenimente care ne aruncă într-o realitate pentru care nu suntem pregătiți.

Nașterea unui copil. Divorț. Boală. Pierderea cuiva drag. Schimbarea carierei. Mutarea în altă țară. Pandemie. Război. Răscruci la care modul nostru actual de a vedea lumea pur și simplu nu ne mai servește și convingerile noastre de lungă durată despre cine suntem și ce este adevărat nu mai sunt valabile. În astfel de momente pivotale, paharul metaforic al lui Kegan se sparge și se produce o creștere profundă, deseori dureroasă. „Forma” minții se „trans-formă” - apare o nouă viziune asupra lumii, se naște un sine mai expansiv - și cu el o perspectivă radical diferită și un „pahar mai mare”. Devenim capabili să ne studiem critic propriile convingeri în loc să fim captivi unui mindset de care nici măcar nu eram conștienți. O lentilă anterior invizibilă devine vizibilă. Aceasta este „dezvoltarea verticală”.

Nu toate momentele care generează dezvoltare verticală sunt dramatice. Unele vin firesc, ca parte din cursul vieții, aproape pe nesimțite. Tranziția de la adolescență și viața de acasă, când te certai cu părinții și te străduiai să te integrezi în grupul de prieteni - la facultate, viața pe cont propriu, primul job, primii pași pe un drum doar al tău, în care a trebuit să descoperi cine ești și ce vrei de la viață. Sau mai târziu, în viața profesională, când ai fost recompensat pentru expertiza și realizările tale prin promovarea într-o poziție de conducere și ai avut nevoie nevoie să înveți cum să creezi rezultate nu singur, ci cu și prin alții, și ai făcut trecerea de la a depinde doar de tine la a colabora și co-crea în echipă. În toate aceste tranziții ale vieții ai fost scos într-un fel sau altul din zona de comfort, ai descoperit că ce mergea înainte acum nu mai merge, a trebuit să te reinventezi cumva. În procesul ăsta au luat naștere versiuni noi, mai complexe și mature ale sinelui tău. Și aceste versiuni mai mature, la rândul lor, au devenit capabile să navigheze mai bine prin haosul vieții și să folosească înțelepciunea greu câștigată într-un mod util. Dacă te uiți în urmă, vei găsi nenumărate exemple de ‘dezvoltare verticală’.

Prin comparație, „dezvoltarea orizontală” pare mai puțin spectaculoasă, dar e la fel de importantă, și se desfășoară mereu în fundal. Indiferent în ce etapă a vieții ești, probabil continui să înveți lucruri noi, îți actualizezi cunoștințele și competențele și pui constant informații utile în “paharul” tău. Pot să treacă ani întregi în care adaugi pic cu pic experiențe noi în paharul minții tale prin învățare ‘orizontală’ înainte să vină o perioadă în care paharul însuși se sparge (iar) și mintea ta trece într-o etapă nouă. Iar acele cunoștințe și informații îți pot fi de mare folos și pot uneori chiar ele însele declanța schimbări de perspectivă mai profunde.

Dezvoltarea orizontală și verticală merg mână în mână. Însă prima este mult mai bine înțeleasă decât cea de-a doua.

Foarte mult timp, termenii „vertical” și „orizontal” nici măcar nu erau menționați când oamenii vorbeau despre dezvoltare în organizații pentru că distincția adesea nu era cunoscută sau nu se credea că este importantă. În design-ul programelor de învățare, accentul era (și deseori încă este) pus pe a echipa liderii cu abilități și cunoștințe care, se presupune, îi vor ajuta să performeze. Multe organizații continuă să funcționeze in aceeași paradigmă, în ciuda dovezilor constante că programele de leadership adesea nu sunt atât de eficiente pe cât speră organizațiile. Acum însă, la nivel internațional, tot mai multe organizații încep să exploreze dimensiunea ‘verticală’ în strategiile lor de învățare. Ce s-a schimbat?

În ultimii ani, complexitatea și schimbările cu care se confruntă liderii au crescut și accelerat exponențial. Evenimente perturbatoare uriașe precum schimbările climatice, instabilitatea economică, crize sociale, pandemia și conflictele din Ucraina și Estul Mijlociu, au expus dureros (și public) limitările leadershipului la toate nivelurile. Pandemia, în special, a devenit un fel de apel de trezire colectiv, ‘spărgând numeroase pahare’ mentale simultan și determinând o întreagă generație de oameni să reevalueze cum vor să lucreze și să-și trăiască viețile.

Cu această criză existențială colectivă a venit și un nevoie mai puternică de a discuta despre ce au nevoie liderii pentru a conduce eficient în condiții de turbulență constantă. Și, mai amplu, ce avem nevoie fiecare pentru a trăi conștient, a ne bucura de viață, a naviga dezechilibrul fără să fim perpetuu dezorientați și striviți de magnitudinea schimbărilor care tot vin peste noi? Mai mult decât niciodată, organizațiile încep să se întrebe cum pot crește maturitatea și, cu ea, capacitatea liderilor lor de a prospera în complexitate. Se vorbește tot mai mult despre abilități precum toleranța la ambiguitate, gândirea sistemică și capacitatea de a valorifica paradoxul - și toate astea nu pot fi pur și simplu învățate din cărți sau programe tradiționale de formare. Prin urmare, dezvoltarea verticală a devenit brusc un subiect de mare interes.

Există deja o mulțime de studii care definesc stadiile/etapele dezvoltării și caracteristicile lor. Dacă ești curios să înțelegi mai bine care sunt aceste stadii, ascultă episodul de podcast pe care l-am înregistrat pe subiectul ăsta sau, și mai bine, vino la webinarul gratuit pe care îl voi găzdui pe 9 Decembrie alături de Carmen Sidon.

De asemenea, există numeroase studii care arată că liderii mai maturi (dezvoltați vertical) sunt pur și simplu mai eficienți și mai bine echipați pentru a conduce într-o lume VUCA. Voi scrie curând un articol special despre asta și între timp poți să-ți arunci o privire pe pagina noastră cu sinteze din cercetare, unde poți găsi o listă de articole academice despre impactul dezvoltării verticale asupra leadership-ului. Asta generează din ce în ce mai multe întrebări interesante:

Cum se întâmplă de fapt dezvoltarea verticală și cum poți crea contexte de învățare care să fie transformatoare pentru lideri (și nu numai)? Poți să te dezvolți vertical și fără o tragedie care să te arunce într-o criză existențială? Poate fi stimulată dezvoltarea verticală în contexte organizaționale? Cum ar trebui să se transforme L&D-ul și cum ne putem uita la programele de învățare în feluri noi, astfel încât să ne asigurăm că devin catalizatori pentru dezvoltare verticală, nu doar orizontală?

Vom explora unele dintre răspunsurile la aceste întrebări în articolele viitoare și sper să descoperim împreună întrebări noi, și mai interesante.

Între timp îți las o mică invitație la reflecție:

• Care este experiența ta cu învățarea verticală (versus orizontală)?

• Poți identifica în experiența ta niște momente transformatoare, care au dus la o schimbare fundamentală de percepție și în urma cărora ai devenit o versiune mai conștientă și mai matură a ta?

• În ce a constat transformarea asta pentru tine? Ce s-a transformat?

Pe 9 Decembrie Carmen și cu mine te vom invita să faci un exercițiu care să te ajute să creezi o hartă a momentelor de creștere verticală pe care le-ai trăit, dar și să construiești o viziune a următorului pas în dezvoltarea ta. Vom vorbi mai multe despre stadiile dezvoltării verticale și despre potențialul acestui sub-domeniu al psihologiei de a transforma modul în care conducem, educăm și ne creștem pe noi și pe alții.