Mai jos găsești arhiva blogului meu în limba română

Termenul de „Dezvoltare Verticală” a intrat relativ recent în jargonul organizațional. ‘Dezvoltare verticală’ e o etichetă contemporană pentru un set de teorii cunoscute în psihologia dezvoltării de decenii, incluzând teoria „dezvoltării eului” sau mai „teoria constructivistă a dezvoltării” adulților.

Toate aceste teorii au în comun ideea că ființele umane continuă să se maturizeze mental și psihologic mult după ce au încetat să crească fizic. De asemenea, toate propun că acest tip de dezvoltare se desfășoară în stadii succesive, predictibile și este foarte diferită de învățarea prin simpla acumulare de mai multe informații, cunoștințe sau competențe (numită în cercetare ‘dezvoltare orizontală’). ‘Dezvoltarea verticală’ descrie ceva mai profund - o serie de transformări în viziunea asupra lumii și perspectiva asupra vieții. Dezvoltarea verticală aduce schimbări fundamentale în capacitatea oamenilor de a accesa tot mai multă complexitate interioară și a răspunde, astfel, mai eficient și echilibrat unei lumi care este ea însăși din ce în ce mai complexă.

În timp am descoperit că nu toate NU-urie sunt la fel. Există NU-uri sănătoase și necesare. NU-uri pe care, dacă nu le spunem, ne trădăm pe noi. NU-uri care, odată spuse, ne deschid uși noi, ne dau aripi, viață și aer în plămâni.

Dar există și NU-uri care sunt doar o fugă de greu. NU-uri spuse din orgoliu sau frică de vulnerabilitate. NU-uri folosite ca o armă. NU-uri pripite, care deschid ușa spre regret. Cum putem ști diferența?

Acum patru ani am ajuns în noua noastră casă, după 14920 de km, 36 de ore și 3 avioane. Cu 3 valize mari și una foarte mică. Și 38 de cutii pe drum, cu toată viața noastră din România. Aveau să treacă 6 luni până au sosit cutiile. Când în sfârșit au venit toate, nici nu mai știam exact ce era în ele și ne-am dat seama cu uimire că nu ne lipsise nimic. Atunci am învățat că în 3 valize pot încăpea de fapt trei vieți de om, că atașamentul nostru de lucruri e deseori o povară și certitudinea că “ne trebuie” e o iluzie. Am mai învățat multe lucruri în cei patru ani care au trecut de-atunci.