Acest articol nu este o recomandare, ci doar o împrărtășire a experienței mele de mamă, care sper să mai risipească ceva ceață din jurul conceptului "Montessori", să clarifice percepții și să inspire părinții interesați de educația non-tradițională.
Read MoreCred că ne-ar ajuta pe toți să ne uităm în interior și să ne întrebăm sincer cât de conștienți și asumați suntem noi în rolul de părinți. Când tot ce vezi în rolul ăsta e greul, apăsarea unei responsabilități sufocante, poate ar trebui să te întrebi de ce ai ales să devii părinte de la bun început. Poate "greul" nu e despre copil, poate e despre tine. Despre motivațiile tale, fricile tale, istoria ta personală cu toate traumele ei, relația ta cu partenerul tău.
Read MoreAm senzația că deseori punem semnul egal între stima noastră de sine și rolul nostru de mame - deciziile pe care le luăm pentru copiii noștri, indiferent că e vorba de sănătatea, alimentația sau educația lor - devin un fel de măsură a valorii noastre ca ființe umane. Ne identificăm cu copiii noștri în asemenea măsură încât nu mai e loc de altcineva pe lângă noi, nici măcar de bărbații noștri. Și, poate, la un anumit nivel profund inconștient, ne hrănim cu ideea că tații nu vor putea face niciodată pentru copii ceea ce facem noi. Argumentul suprem în multe polemici despre parenting este "ai copii?" sau "ești mamă?". Dacă nu, taci. Avem nevoie de grupuri formate exclusiv din mame pentru că "doar mamele pot înțelege".Și mă întreb. Tații? Cu ei cum rămâne? Pe ei cine îi întreabă cum se simt, ce frici au când li se naște un copil, ce fel de tați visează să fie? Pe ei cine îi întreabă cum le e când iubita lor alege să fie doar "mami", iar cel mic devine singura ei preocupare? Lor cine le spune că sunt importanți, că cei mici au nevoie de ei la fel de mult ca de mame, că pot și trebuie să fie prezenți și, da, că sunt lucruri pe care numai ei, tații, le pot înțelege?
Read MoreCred că, mulți dintre noi, preferăm să ne chinuim toată viața dacă asta ne dă măcar iluzia că n-am trăit degeaba. Poate că, pentru mulți dintre noi, lenea și blazarea sunt un fel de moarte, iar convingerea că omul e intrinsec leneș și blazat nu face decât să ne dea mesajul - "keep moving or you will die".
Read MoreCopiii noștri merită respect, iubire și grijă, care au nevoie să le fim mentori, generatori de experiențe de învățare, parteneri de joacă, oglinzi limpezi, parteneri de dialog sinceri și deschiși, ghizi înțelepți pe un drum cât mai interesant și conștient înspre vârsta adultă. Au nevoie să trăim și să creștem împreună cu ei, nu să ne petrecem restul vieții făcând lucruri pentru ei.
Read MoreVinovăție înseamnă să te simți rău pentru ceea ce ai făcut, în timp ce rușine înseamnă să te simți rău pentru ceea ce ești
Read MoreUneori îmi imaginez o lume perfectă în care oamenii ar fi îndemnați să se cunoască pe sine cu adevărat înainte de a alege să aducă pe lume o altă ființă umană. O lume în care, pe lângă securitate financiară, școli de prestigiu și un cont sănătos în bancă, părinții s-ar preocupa conștient pentru a da copiilor lor o moștenire emoțională "curată". O lume în care cei mari nu vor mai pasa propriul bagaj de frici și limitări copiilor lor. O lume în care adulții se vor simți mai puțin responsabili de soarta celui mic și mai mult de propriul destin și alegeri.
Read More
