Auto-cunoaștere — Blog in Romanian

Am devenit tot mai convinsă că balada asta este, într-adevăr (și din păcate), un poem fundamental al românilor și că, dacă azi ne uităm în jur și nu ne place ce vedem în România, "Miorița" ascunde o mulțime de răspunsuri. Însăși obstinația cu care o băgăm în continuare pe gât copiilor noștri prin școli și încă o considerăm (cu mândrie) ca fiind "balada noastră națională" vorbește enorm despre nevoia acută de schimbare care există în această țară.Azi aleg să scriu comentariul meu la "Miorița". E părerea mea, desigur subiectivă, ancorată mai degrabă într-o perspectivă psihologică decât într-una literară. Scriu "comentariul" ăsta cu vreo 20 de ani întârziere în speranța că astfel voi pune măcar o cărămidă la un viitor în care copilul meu, alături de cei al tuturor celor din generația mea, să trăiască și să construiască o altfel de istorie.

Auto-cunoaștereAlis AnagnostakisDecember 9, 2018 Comments

Drama Premiantului

Suntem o generație de premianți răniți care ne căutăm pe noi înșine în succesul nostru profesional sau social. Ne spunem că viața e o luptă și veșnic suntem într-o alergătură nebună ca să demonstrăm ceva cuiva. Nu ne dăm seama că de fapt, cei cu care ne luptăm suntem chiar noi înșine.Suntem o nație de copii mari care toată viața se străduiesc să ia "zece pe linie" și, deseori, orbi la propria suferință, dăm mai departe trauma asta și copiilor noștri. Îi hăituim, presăm, criticăm, comparăm - toate cu intenția declarată de a-i face "mai buni" și "a-i pregăti pentru viață".În fiecare dintre noi există un copil care așteaptă să audă și altă întrebare decât "ce ai făcut azi la școală?". Un copil care vrea să se joace, să fie liber, să nu mai facă "ce trebuie". Un copil care e unic și nu are nevoie să fie comparat cu alții, care și ei sunt unici. Un copil care are nevoie să audă: "Ești suficient. E suficient. Nu mai trebuie să faci nimic, să bifezi nimic, să demonstrezi nimic." Un copil care tânjește să-l luăm în brațe și să-i spunem: "Te iubesc exact așa cum ești".

35 și un strop de înțelepciune

Trăim într-o lume care deseori pare absurdă, haotică, contradictorie. Ne revoltăm de nedreptățile care par să se întâmple dincolo de controlul nostru, judecăm, ne polarizăm în "noi și ei". Convingerea mea este că singura relație pe care cu adevărat o putem transforma este cea cu noi înșine și abia apoi putem face pasul spre a vindeca relația cu alții. Că totul, totul pleacă de aici. Cred din tot sufletul că lumea asta nu mai poate continua dacă fiecare dintre noi va continua să rămână în propria lui bulă, luptându-se cu sine și urându-i pe alții care nu sunt la fel.

Montessori prin ochii unei mame - mituri și adevăruri

Acest articol nu este o recomandare, ci doar o împrărtășire a experienței mele de mamă, care sper să mai risipească ceva ceață din jurul conceptului "Montessori", să clarifice percepții și să inspire părinții interesați de educația non-tradițională.

Auto-cunoaștereAlis AnagnostakisMarch 9, 2018copii, educație, montessori, părinți Comments

Dincolo de spectrul lui "o să vezi tu"...

Cred că ne-ar ajuta pe toți să ne uităm în interior și să ne întrebăm sincer cât de conștienți și asumați suntem noi în rolul de părinți. Când tot ce vezi în rolul ăsta e greul, apăsarea unei responsabilități sufocante, poate ar trebui să te întrebi de ce ai ales să devii părinte de la bun început. Poate "greul" nu e despre copil, poate e despre tine. Despre motivațiile tale, fricile tale, istoria ta personală cu toate traumele ei, relația ta cu partenerul tău.

Auto-cunoaștereAlis AnagnostakisNovember 3, 2017copii, părințiComment

Crizele, cadouri ascunse

Am văzut oameni călătorind de la tristețe la liniște, de la confuzie la claritate, de la revoltă la pace, de la neputință la auto-asumare. Și toate călătoriile astea au plecat de la o criză personală. Așa cum mi-a spus un client de-al meu, într-un ecou al unui discurs fabulos al lui JK Rowling, exact pe tema crizelor care devin noi începuturi - "Am ajuns la fund. De aici chiar nu mai am unde să mă duc, decât în sus". "Middle age crisis" nu e doar un mit. Și nu e doar la "middle age".

De ce câștigă Tudor Chirilă Vocea României? O perspectivă psihologică

Auto-cunoaștere, FeaturedAlis AnagnostakisDecember 18, 2016psihologie Comments

Învățături din țara mămicilor

Am senzația că deseori punem semnul egal între stima noastră de sine și rolul nostru de mame - deciziile pe care le luăm pentru copiii noștri, indiferent că e vorba de sănătatea, alimentația sau educația lor - devin un fel de măsură a valorii noastre ca ființe umane. Ne identificăm cu copiii noștri în asemenea măsură încât nu mai e loc de altcineva pe lângă noi, nici măcar de bărbații noștri. Și, poate, la un anumit nivel profund inconștient, ne hrănim cu ideea că tații nu vor putea face niciodată pentru copii ceea ce facem noi. Argumentul suprem în multe polemici despre parenting este "ai copii?" sau "ești mamă?". Dacă nu, taci. Avem nevoie de grupuri formate exclusiv din mame pentru că "doar mamele pot înțelege".Și mă întreb. Tații? Cu ei cum rămâne? Pe ei cine îi întreabă cum se simt, ce frici au când li se naște un copil, ce fel de tați visează să fie? Pe ei cine îi întreabă cum le e când iubita lor alege să fie doar "mami", iar cel mic devine singura ei preocupare? Lor cine le spune că sunt importanți, că cei mici au nevoie de ei la fel de mult ca de mame, că pot și trebuie să fie prezenți și, da, că sunt lucruri pe care numai ei, tații, le pot înțelege?

Auto-cunoaștereAlis AnagnostakisAugust 21, 2016copii, părinți Comments

Nu, nu ne naștem leneși

Cred că, mulți dintre noi, preferăm să ne chinuim toată viața dacă asta ne dă măcar iluzia că n-am trăit degeaba. Poate că, pentru mulți dintre noi, lenea și blazarea sunt un fel de moarte, iar convingerea că omul e intrinsec leneș și blazat nu face decât să ne dea mesajul - "keep moving or you will die".

Auto-cunoaștereAlis AnagnostakisAugust 1, 2016copii, curiozitate, lene, părinți Comments

Oameni măreți

Articolul ăsta este o invitație să vă uitați în voi și în jurul vostru. Să celebrați mai conștient înțelepciunea acolo unde o vedeți, începând cu propria persoană.

9 luni și un pic mai multă înțelepciune

Copiii noștri merită respect, iubire și grijă, care au nevoie să le fim mentori, generatori de experiențe de învățare, parteneri de joacă, oglinzi limpezi, parteneri de dialog sinceri și deschiși, ghizi înțelepți pe un drum cât mai interesant și conștient înspre vârsta adultă. Au nevoie să trăim și să creștem împreună cu ei, nu să ne petrecem restul vieții făcând lucruri pentru ei.

Unde te duci și pe ce drum vrei s-o apuci?

Am ajuns să cred că, dacă ni s-ar vorbi încă din copilărie sau adolescență despre ideea de misiune personală și ni s-ar explica cum să ne aflăm valorile, mulți dintre noi am fi mult, mult mai bine echipați să decidem foarte conștient către ce studii să ne îndreptăm sau ce fel de cariere și vieți vrem să ne construim

O carte pe lună: "A General Theory of Love" ("O teorie generală a iubirii")

Aș putea să mai scriu mult și bine despre cartea asta, însă nu v-aș putea crea nici un fragment din experiența pe care o veți avea citind-o. Iubirea va rămâne probabil mereu unul din marile mistere ale umanității și eu una mă bucur că e așa, însă pentru mine cartea asta a fost o poartă înspre o înțelegere mai profundă și un respect și mai mare pentru forța creatoare (sau distructivă) a acestei energii fabuloase care este dragostea. Citind-o mi-am dat seama încă o dată că modul în care eu aleg să iubesc și să mă las iubită schimbă nu doar viața mea, ci și pe ale celor mai dragi mie. Iar asta mi-a dat un sentiment de libertate și de responsabilitate extraordinar. Ceea ce vă doresc și vouă.

Auto-cunoaștere, CărțiAlis AnagnostakisMarch 18, 2016cărți, Iubire, neuro-științăComment

De ce vrei copil?

Auto-cunoaștere, FeaturedAlis AnagnostakisJanuary 31, 2016autocunoaștere, copii, părinți Comments

O carte pe lună: Carol Tavris - "S-au făcut greșeli, dar nu de către mine"

E un act de profundă maturitate să recunoști când ai greșit, să te oprești din când în când să faci ordine în atitudini și convingeri, la fel cum faci ordine în dulap măcar o dată pe an și poate mai dai de pomană haine vechi sau care nu-ți mai vin.

Câte ceva despre rușine

Vinovăție înseamnă să te simți rău pentru ceea ce ai făcut, în timp ce rușine înseamnă să te simți rău pentru ceea ce ești

Auto-cunoaștere, Povești de viațăAlis AnagnostakisJanuary 7, 2016copii, educație, rușine Comments

Fără rezoluții

Nu am niciun obiectiv pentru 2016. Am doar intenția să mă aduc pe mine în lume, să învăț lucruri noi, să-mi dau voie să trăiesc cu totul și să fiu cu prezentă în fiecare clipă. Aștept cu bucurie să reiau Școala de Coaching cu o nouă promoție, să îmi văd fetița crescând, descoperindu-se pe sine și s-o însoțesc în călătoria ei și să mă bucur de toate proiectele frumoase pe care le creează Viorel și de cele pe care o să le gândim și creștem împreună.

Auto-cunoaștereAlis AnagnostakisJanuary 1, 2016anul nou, rezolutii Comment

Viața fără "Abia aștept!"

se poate trăi și fără "abia aștept". Prezentul se transformă oricum inexorabil în trecut de la un moment la altul. Copiii sunt doar niște remindere extrem de puternice ale acestei treceri pentru că ei se schimbă atât de repede, nu ai cum să ignori transformarea care îți spune că timpul nu stă pe loc. La ce bun atunci să-l mai grăbim și noi cu nerăbdarea noastră?

O carte pe lună. Brené Brown: "Rising Strong"

Un alt lucru care face cartea asta specială este faptul că se concentrează pe procesul de revenire după un eșec, pe ce se întâmplă când suntem "pe jos", în "tranșeele" celor mai dificile momente din viețile noastre. Nu este încă o carte despre oameni care au reușit, despre modele, despre povești de succes, despre glorificarea adversității pe principiul "ce nu te omoară te întărește", ci o carte despre povestea din interiorul poveștii, despre ce se întâmplă înainte de "happy end", în momentele alea întunecate în care pare că nu mai există nicio luminiță.

Auto-cunoaștere, Cărți, FeaturedAlis AnagnostakisSeptember 23, 2015brene brown, cărți, rising strongComment

O carte pe lună - "Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine" Nathaniel Branden

Stima de sine înseamnă să "ai încredere în mintea ta și să știi că ești demn să fii fericit".

IA-ȚI UN MOMENT DE REFLECȚIE

Mai jos găsești arhiva blogului meu în limba română

PUBLIC RAR ARTICOLE NOI PE ACEST WEBSITE. DACĂ VREI SĂ PRIMEȘTI CELE MAI NOI ARTICOLE ȘI EPISOADE DE PODCAST (ÎN ENGLEZĂ), TE INVIT SĂ TE ABONEZI AICI.