Posts in Auto-cunoaștere
Despre arta pierdută a curiozității și ascultării

Dacă ascultarea și vorbitul ar fi o piață, aș zice că raportul cerere ofertă e complet debalansat. Toți tânjim după ascultare și mai nimeni nu e dispus s-o ofere. În același timp ne potolim setea asta de a fi ascultați vorbind în exces, chiar și atunci când nimeni nu are chef să afle ce avem noi de zis.

Read More
Ești suficient!

Teama asta, obsesia de a nu fi suficient, nu este ceva ce, odată conștientizat, se rezolvă de la sine. E ceva ce presupune un proces de creștere interioară, de transformare uneori profund dureroasă prin care fiecare dintre noi trece în ritmul său, dacă își dă voie. Dar la capătul celălalt este conștientizarea că deja suntem tot ceea ce speram vreodată să fim.

Read More
Prieten cu Umbra sau bine că nu ești Albă Ca Zăpada

Einstein spunea că definiția nebuniei este să faci același lucru așteptând rezultate diferite. Poate că e valabil și în relația asta controversată cu propria Umbră. Poate că merită să ne mai oprim un pic din fuga asta de sine și să o privim în ochi. Să ne împrietenim cu ea. Că vedem dacă nu cumva e de-a dreptul eliberator să NU fii Albă ca Zăpada și totuși să-ți placă de tine, cu tot cu Maștera dinăuntru, știind mereu că poți să alegi.

Read More
Părinți, copii și moșteniri emoționale

Uneori îmi imaginez o lume perfectă în care oamenii ar fi îndemnați să se cunoască pe sine cu adevărat înainte de a alege să aducă pe lume o altă ființă umană. O lume în care, pe lângă securitate financiară, școli de prestigiu și un cont sănătos în bancă, părinții s-ar preocupa conștient pentru a da copiilor lor o moștenire emoțională "curată". O lume în care cei mari nu vor mai pasa propriul bagaj de frici și limitări copiilor lor. O lume în care adulții se vor simți mai puțin responsabili de soarta celui mic și mai mult de propriul destin și alegeri.

Read More
Despre "Trebuie", "Nu se poate", "Încerc" și alți tirani

Sunt oameni care trăiesc făcând ceea ce simt că s-au născut să facă. Nu e mereu ușor. Nu e comod. Drumul asumării de sine aduce deseori cu sine nesiguranță, frică. E greu să croiești poteci prin hățișuri neumblate. Autostrăzile deja bătătorite te invită mereu cu iluzoria lor aură de siguranță. Și totuși, câtă bucurie e pe drumul ăla pe care tu și numai tu l-ai ales! Câtă libertate într-o viață în care nu mai știi sigur unde o să fii peste cinci ani, însă știi cu certitudine de ce ești astăzi aici.

Read More
Și ce e, totuși, coaching-ul ăsta?

Coaching-ul nu este doar o altă modă. Voi, eu, putem fi coachi pentru noi înșine și pentru cei dragi nouă. Nu avem nevoie de cursuri sofisticate pentru asta, ci doar de o disponibilitate sinceră de a asculta, capacitatea de a ne abține să judecăm și să presupunem că noi suntem deținătorii adevărului absolut și, în cele din urmă, curajul de a pune acele întrebări care chiar contează nu pentru noi, ci pentru celălalt.

Read More
Viața din frică. Viața din iubire. Sau de ce să fim "albaștri"

Cum să explic că dragostea și frica sunt două forțe care ne conduc viețile? Că suntem niște ființe care au evoluat milioane de ani conduse de instinctul de supraviețuire luptă/fugă și că același instinct care ne-a salvat viețile în savană ne determină acum să ne "mâncăm" fără niciun sens unii pe alții? Că, în ciuda acestui instinct prezent în fiecare dintre noi, toți venim pe lume deschiși, încrezători și plini de lumină, ca și cum asta ar fi starea zero, starea de început, când purtăm cu noi energia iubirii necondiționate, a altruismului, a colaborării pe care apoi le uităm odată ce începem să învățăm frica și ni se declanșează ancestralele instincte de auto-protecție.

Read More